IA – între tradiţie şi modă

“Costumul popular românesc nu a înregistrat o evoluţie semnificativă de-a lungul veacurilor, schimbările vizând mai mult în înfrumuseţarea pieselor de bază, decât modificarea croielii. Piesa de bază a fost şi rămâne cămaşa, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. La români, costumul bărbătesc are o piesă specifică, numită «iţari», iar la  cel femeiesc deosebim «fota», numită în unele regiuni «catrinţa». Dintre hainele pentru sezonul rece este «sarica», dar şi «pieptarul», confecţionat din piele de animal, precum şi «căciula», element vestimentar tradiţional, moştenit de la daci.

Deşi moda se schimbă de la an la an, costumul are semnificaţie socială, reflectând rangul şi ierarhia în societate. Bijuteriile, materialele, culorile, modelul – devin elemente ale vestimentaţiei prin care individul îşi descoperă apartenenţa la clasa socială din care face parte. De asemenea, portul popular exprimă şi elemente naţionale – fiecare naţiune arborându-şi costumul popular şi drapelul – ambele având aceeaşi valoare simbolică.

În zilele noastre, costumul popular nu se mai foloseşte în vestimentaţia cotidiană, ci numai la evenimente şi sărbători, acolo unde se mai păstrează datinile şi obiceiurile străvechi.”

Portul popular românesc reprezintă pe de o parte, evoluţia istorică şi culturală a naţiunii, pe baza lui stabilindu-se atât aria de răspândire, cât şi originalitatea sa comparativ cu portul altor popoare vecine, oglindind în mare măsură procesul de geneză al unui popor.

În bazinul geto-dacic antic, portul popular specific zonei noastre s-a individualizat în raport cu cel al popoarelor vecine şi s-a diferenţiat în funcţie de zona geografică prin tehnici de realizare şi motive locale, cromatica evidenţiind categoriile de vârstă. Cămaşa dacică de sărbătoare – IA – era confecţionată iniţial din pânză de in sau cânepă, ulterior şi din bumbac şi mătase, ornamentată prin cusături cu modele geometrice sau inspirate din natură.

În timp, evoluţia IEI a fost influenţată de industrializarea ţării, etapă istorică în care ţesăturile realizate manual au fost înlocuite de materialele industriale, noile piese vestimentare fiind purtate atât în activitatea zilnică şi apoi chiar în portul de sărbătoare înlocuind elemente din costumul tradiţional. Marginalizarea portului popular s-a definitivat în multe zone datorită economiei de schimb şi a intensificării legăturilor dintre sat şi oraş, dar renunţarea purtării costumului popular s-a datorat ţărănimii înstărite, care -în dorinţa de emancipare – a optat pentru costumul orăşenesc.

Piesa de bază a costumului popular  – IA – este o cămaşa lungă, de culoare albă, moştenită de la geto-dacii care trăiau odinioară în teritoriul de astăzi a României, Ungariei, Bulgariei, Serbiei, Cehiei, Slovaciei, şi care deşi este supusă unei continue modificări, şi-a păstrat nealterate caracteristicile esenţiale: unitatea şi continuitatea. Bluza albă, cusută manual cu motive geometrice sau florale, are lungimea impusă de moda vremii şi este un simbol al feminităţii care a rezistat veacuri la rând. IA este o cămaşă de sărbătoare, de bucurie, prezentă la evenimentele majore din existenţa femeii – Paşte, Crăciun, nuntă, bot ez, înmormântare.

 

5

IA din Muscel, bogat ornamentată, pătrunde şi în oraş, iar între anii 1890 – 1910 intră în cercurile de intelectuali, chiar la Curtea Regală, unde – în 1885 –  Regina Elisabeta a cerut tuturor  doamnelor să se îmbrace în costum popular pentru a participa la Balul Curţii. Astfel, s-a lansat o adevărată modă, iar IA a ajuns să fie îmbinată cu diferite piese vestimentare occidentale. Costumele populare intră într-o perioadă de ascensiune, în timpul unirii Principatelor, ca expresie a sentimentelor de mândrie naţională.

Frumuseţea IEI tradiţionale româneşti l-a impresionat şi pe pictorul Henri Matisse, care a primit în dar o colecţie de ii tradiţionale de la pictorul Theodor Palladi. Henri Matisse, celebrul pictor francez – unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne – a semnat, în 1941, faimosul tablou «La blouse roumaine».(vezi foto)

 

La-Blouse-roumaine-Matisse-paires-et-series

 

Pictorul Constantin Daniel Rosenthal a semnat pictura «România revoluţionară» (vezi foto), unde România este personificată prin frumoasa Maria Rosetti, îmbrăcată în ia tradiţională – bogat ornamentată şi purtând năframă.

 

Romania Revolutionara

 

IA românească apare şi în tablourile semnate de Nicolae Tonitza, Camil Ressu,(vezi foto-“Hora”) Ion Theodorescu – Sion şi Francisc Şirato.

 

3.-Camil-Ressu-Hora

 

În toamna anului 1981, IA românească a fost tema colecţiei semnate de Yves Saint Laurent.(vezi foto)

 

ysl2

 

Pentru a nu lăsa să dispară această piesă vestimentară – IA – care face parte din tradiţia noastră de secole, trebuie să o readucem la viaţă, să o reinventăm şi să ne învăţăm copiii încă de mici în spiritul obiceiurilor româneşti. Ar fi greşit să ne aducem aminte de IE doar în pragul unor sărbatori sau evenimente. IA poate fi purtată oricând, în ţinute office sau la o ieşire cu prietenii în oraş.

Bluza tradiţională cusută manual,  poate fi componenta unei ţinute moderne, de maxim efect atât pe stradă, cât şi la reuniuni mondene, fiind un obiect vestimentar care, cu siguranţă, niciodată nu se va demoda.

 

4a54e814b82a0ef342919b89616af0ddadelle_252950

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

HAI SĂ O PURTĂM CU MÂNDRIE!

PENTRU CĂ SUNTEM MÂNDRI SĂ FIM ROMÂNI!

 

 

Sursa foto: