O scurtă întoarcere în timp ne duce la momentul când a început totul, în 27 mai 1600, când Mihai Viteazul unea Țara Românească, Moldova și Transilvania sub un singur sceptru. A fost prima unire a celor trei regiuni sub conducerea unui “Domn al Țării Româneşti, Ardealului şi Moldovei”. Unirea însă nu a durat, în 1601 acesta pierzând rând pe rând Transilvania și Moldova. Dar visul românilor și dorul după România Mare a rămas viu în inimile lor, ideal devenit realitate după 300 de ani. Anul 1918 a fost anul de cotitură în istoria noastră ca popor, un simbol al puterii românilor de a-și decide

“Costumul popular românesc nu a înregistrat o evoluţie semnificativă de-a lungul veacurilor, schimbările vizând mai mult în înfrumuseţarea pieselor de bază, decât modificarea croielii. Piesa de bază a fost şi rămâne cămaşa, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. La români, costumul bărbătesc are o piesă specifică, numită «iţari», iar la  cel femeiesc deosebim «fota», numită în unele regiuni «catrinţa». Dintre hainele pentru sezonul rece este «sarica», dar şi «pieptarul», confecţionat din piele de animal, precum şi «căciula», element vestimentar tradiţional, moştenit de la daci. Deşi moda se schimbă de la an la an, costumul are semnificaţie socială, reflectând rangul